Proiectul de lege cunoscut drept „legea burnout-ului” a fost respins de Senat, după un vot în care s-au înregistrat 15 voturi pentru, 37 împotrivă și 51 de abțineri. Inițiativa urmărea să introducă în legislație noțiunea de burnout și să creeze câteva măsuri de prevenire a epuizării profesionale la locul de muncă.
Printre propunerile incluse în proiect se aflau obligația angajatorilor de a-i informa anual pe salariați cu privire la riscurile burnout-ului și la metodele de prevenire, posibilitatea de a semnala confidențial situații de epuizare profesională fără teama unor sancțiuni și, în anumite cazuri, acoperirea costurilor pentru servicii de sprijin psiho-emoțional. Proiectul mai prevedea și acordarea unor zile de concediu plătit pentru refacere profesională, la cerere, fără justificare medicală.
Inițiatoarea proiectului, senatoarea USR Cynthia Păun, a spus că tema ar trebui readusă în dezbaterea publică și discutată inclusiv cu angajatorii, pentru a se găsi o formulă care să funcționeze pentru toți cei implicați. Ea a admis că proiectul a fost criticat și pentru faptul că ar avea mai degrabă un caracter declarativ, dar susține că recunoașterea oficială a fenomenului ar fi fost un prim pas important.
Burnout-ul este descris ca o formă severă de epuizare provocată de stresul cronic de la muncă. Nu este clasificat ca boală în sine, dar a fost inclus în 2019 în ICD-11, clasificarea internațională a bolilor realizată de Organizația Mondială a Sănătății, ca „fenomen ocupațional”. În viața reală, el poate însemna oboseală fizică și emoțională accentuată, cinism, scăderea performanței și probleme care ajung să afecteze inclusiv sănătatea. Aceste caracteristici sunt în linie cu definiția internațională și cu modul în care fenomenul a fost prezentat în dezbaterea publică din jurul proiectului.
Pentru mulți angajați, fenomenul nu e doar un termen care circulă pe internet sau în HR decks, ci o realitate care se simte foarte concret în ritmul de lucru, în energie și în sănătatea de zi cu zi.