Aparatele de fotografiat pe film revin în trend, iar modelele clasice ajung din nou să aibă valoare. Pentru unii, e o formă de evadare din gălăgia digitală, fie că vorbim de camere rusești, japoneze sau americane. Pentru alții, mai ales cei care au prins doar era smartphone-ului, atracția e tocmai experiența fără preview instat și fără scroll.
Într-o zi obișnuită, pe rețelele de socializare sunt postate miliarde de poze, multe făcute la foc automat, mai degrabă pentru like-uri decât pentru amintiri. Filmul vine cu exact opusul. O rolă are, de obicei, 36 de cadre, iar limita aceasta îi face pe mulți să apese declanșatorul mai rar și mai calculat. Rezultatul nu apare imediat, ci abia după developare, la câteva zile distanță, iar pentru mulți tocmai această așteptare este o parte din farmec.
În București, în jurul fotografiei pe film s-a strâns și o comunitate. Unii vin din curiozitate, alții sunt deja pasionați, iar cererea se vede inclusiv în micile afaceri care vând și developează role aproape zilnic.
Pe scurt, filmul nu e doar nostalgie. E o formă de a fotografia mai rar și mai atent, cu intenție, nu doar pentru încă o imagine aruncată în feed.